Invataturile lui Gurdjieff
Pagina 1 din 1
Invataturile lui Gurdjieff
Scris de dddar Mar Feb 23, 2010 11:11 pm
George Ivanovici Gurdjieff (nascut in ianuarie 1877 la Alexandropol, in provincial Kars, din Armenia). Punctul de plecare al filozofiei lui Gurdjieff: omul nu este decat o masina. Dezvoltand anumite facultati ale omului, civilizatia le-a distrus complet pe altele. Asadar, omul nu este dacat o masina cu reactii mecanice in fata evenimentelor exterioare. Nu eu gandesc, ci altceva din afara mea; nu eu actionez, ci niste imprejurari exterioare care imi pretind sa actionez potrivit situatiei.
Principiul fundamental al invataturii lui Gurdjieff: sa te gasesti, sa te cunosti pe tine insuti. Omul trebuie sa fie singur stapan si nici decum sa se lase condus de inlesnirile lumii moderne care ii dicteaza reactiile.
In 1949 Gurdjieff pe patul de moarte le-a spus: “Va cam las in belele!
Louis Pauwels afirma: “Deslusesc in invataturile lui ceva extrem de pretios pentru omul dornic sa traiasca realmente aventura vremurilor de fata.”Adeptii lui continua sa vada in el unul dintre cei mai mari profeti ai timpului nostru sau chiar pe “ultimul Mesia inainte de Apocalipsa.”
Ca sa devii om desavarsit
Trebuie sa stii sa te cunosti pe tine insuti; sa fii constient de propriile defecte. Pentru aceasta este deajuns sa te observi in toate momentele vietii si sa-ti dai seama ca in clipele de fericire, de oboseala, de odihna sau de lucru, numai conditiile exterioare sunt cele care determina totdeauna reactiile noastre.
Exercitii: Luati un ceasornic si atintiti cu privirea acul mare, incercand sa mentineti perceptia propriei voastre fiinte si sa va concentrati asupra gandului “Sunt X... si in momentul acesta sunt aici”. Incercati sa nu va ganditi decat la acest lucru, urmariti pur si simplu miscarile acului mare al ceasornicului, ramanand constienti cine sunteti, care va este numele, viata si locul in care va aflati.
Exercitiu: Louis Pauwels povesteste cum trebuia sa-si simta bratul drept, la orice ora din zi si cat mai mult cu putinta. Trebuia sa-l simta de la umar pana la unghii, la sase fara un sfert. “In timp ce calatoresc cu metroul, sau citind ziarul si, oricare ar fi pe moment dorintele, bucuriile si necazurile mele, trebuie sa obtin neaparat o disociere de ceea ce numesc in mod obisnuit persoana mea; in aceasta disociere consta si exercitiul. Si atunci, pentru a mentine in mine prezenta senzatia bratului meu drept, trebuie sa refuz sa ma identific cu articolul pe care il citesc, cu starea de spirit in care ma aflu, cu zgomotul, cu mirosurile, frecusurile si conversatiile pe care le aud. Trebuie sa inteleg imediat ca sunt intr-o permanenta stare de identificare, ca sunt neincetat inghitit in propriile mele asociatii de idei, de senzatiile si de sentimentele mele, de spectacolul exterior. De indata ce cedez la toate acestea, imi pierd bratul. Dar sa simplifici treaba, nu-i nicicum vorba sa impaturesti ziarul, sa inchizi ochii, imaginandu-ti ca te afli intr-o camera intunecoasa. Asa ceva este cu desavarsire interzis, caci trebuie sa te descurci cu ceea ce este.” “Totodata efortul acesta, aparent neinsemnat, a iscat in fiinta mea un mare EU in spatele a mii de euri mici agitate, identificate, aspirate. In mine s-a depus o anumita substanta, un minuscul graunte de fiinta.”
Sa invingem tot ceea ce adevenit obisnuinta
Prima etapa a ceea ce numea Gurdjieff “MUNCA” ingaduie fiecaruia “sa fie”. Asadar, dupa ce am devenit constienti de dificultatile pe care trebuie sa le invingem ca sa dobandim in mod egal cei trei centri: emotional, intelectual si fizic. De exemplu biruind propriile deprinderi.
De pilda, Gurdjieff cand observa ca unul dintre discipoli era un fumator inrait, ii suprima tutunul. Altora le interzicea dulciurile ori il facea pe novice sa inghita atat de multe, incat se scarbea de ele pentru totdeauna. Pe un om mandru il punea la treburi oarecum injositoare sau il umilea in fata tuturor. Cand baga de seama ca vreunul dintre elevi nu suferea sa vada sange, il insarcina sa taie vietatile destinate bucatariei.
Singurul scop a lui Gurdjieff era sa-i faca sa biruie orice obisnuinte si prejudecati.
Calea omului siret
Potrivit parerii sale, caile care duc spre nemurire pot fi impartite in trei categorii: calea fachirului, calea calugarului, a yoghinului.
Cea de a patra cale este denumita si calea omului siret, intr-adevar, aceasta cunoaste o taina nestiuta nici de calugar, nici de fachir, nici de cel care practica yoga. El stie ce cauta si cum sa procedeze. Celelalte cai nu pot decat sa dezvolte vointa fizica sau una dintre aceste facultati: intelectuala si emotionala. Metoda lui Gurdjieff constituie o activitate simultana asupra celor trei tipuri de facultati umane. Asa cum vede el, omul actioneaza paralel asupra celor trei facultati esentiale ale vietii sale, pe cand cei trei intelepti nu isi consacra viata decat uneia singure. Pentru omul celei de a patra cale, orice problema este limpede: ii cunoaste cauza si efectul, dobandind astfel o putere superioara celorlalti oameni, chiar daca ei se pretind cei mai puternici din lume.
Exemplu concret, menit sa ilustreze superioritatea omului celei de a patra cai asupra omului obisnuit:
“Il intalnesc pe strada pe Jones. Si, fiindca nu-l iubesc, ma simt imediat cuprins de ura impotriva lui; imi dau seama ca pot fi manat de un act emotional declansat mecanic si in afara vointei mele. Strang pumnul ca sa-l lovesc. Daca imi spun ca n-ar fi prudent sa-l atac, caci este cu mult mai inalt decat mine. Daca cei trei centri ai mei ar fi in echilibru sau in armonie, l-as privi pe Jones cu mult calm; nu as strange instinctiv pumnii si, chiar daca el m-ar lovi, as putea... sa-i intind celalalt obraz. Pe scurt, ar trebui sa fiu stapan pe mine insumi.”
Respectarea a doua reguli
1. Sa se tina secret aceasta invatatura pana cand discipolul invata foarte bine si intelege totul. El spunea ca novicii sunt incapabili sa transmita corect ceea ce au auzit, astfel ca ar propaga doar idei gresite.
2. A doua regula este de a-i spune intotdeauna magistrului adevarul; altfel cum i-ar fi putut ajuta in munca lor daca ei l-ar fi mintit?
Daca discipolii incep – de cum au intrat in grup – sa aiba oarecare neincredere in profesor, exprimand-o, apoi criticand actiunile lui si aratand ca ei inteleg mai bine decat el cum ar fi trebuit sa fie condus grupul, atunci s-ar pune capat oricarei posibilitati de a mai lucra, pentru ca aceasta munca nu-i cu putinta decat daca oamenii isi amintesc ca au venit acolo pentru a invata si nu pentru a preda.
Sa-ti dai seama de propria nulitate
Orice persoana poseda, fireste, o trasatura de caracter dominanta, iar acest lucru constituie pentru Gurdjieff un obstacol in calea cunoasterii: daca cineva vorbeste prea mult, trebuie sa invete sa taca; dimpotriva, daca este prea tacut, trebuie sa faca efortul sa vorbeasca. Tinta acestei lupte, este sa-ti dai seama de propria nulitate. Omul trebuie mai intai sa se convinga, cu adevarat si pe deplin sincer, ca este un neputincios; si numai cand va ajunge sa simta acest lucru, numai atunci va fi pregatit pentru etapele urmatoare, din ce in ce mai grele, ale muncii.
Sa muncesti mai bine, pentru a gandi mai bine
Viata incepea la ora sase dimineata. In principiu, discipolii nu dormeau decat 4 sau 5 ore deoarece Gurdjieff socotea ca, din timpul afectat somnului de care are nevoie un om obisnuit, jumatate se iroseste intr-o stare de presomn. Iar importanta este numai perioada de somn profund, pe care nu o poti realiza decat daca te culci in momentul culminant al oboselii.
Sa se munceasca mai mult, pentru a suporta mai bine postul negru
La pranz, elevii se asezau la masa. De cele mai multe ori li se servea un singur fel: o fiertura din faina de ovaz. Dupa ce mancau, elevii se odihneau cateva clipe, apoi se duceau din nou la lucru.
Uneori se intampla ca Gurdjieff sa porunceasca unora dintre discipoli sa tina post negru. Postul negru reprezinta un mijloc foarte bun de dobandire a stapanirii de sine, dar trebuie insotit de exercitii, pentru a nu lasa nefolosite substantele elaborate in organism prin disgestia alimentelor. Iar susbstantele sunt solutii foarte concentrate carora, daca nu li se da atentie, otravesc organismul. De aceea trebuie utilizate pana la epuizare, chiar si atunci cand corpul nu primeste alimente. Cand discipolii incepeau un post negru, Gurdjieff statea langa ei toata ziua – ii facea sa alerge, trei – patru kilometri pe o caldura ingrozitoare si le pretindea sa stea la soare cu bratele intinse.
“Exercitiul il incepi intai in minte si abia cand ai ajuns in ultimul stadiu de oboseala, abia atunci trece controlul in centrul motor.”
Toeria supraefortului
Inchipuiti-va, le spunea el elevilor sai, ca am mers o zi intreaga si ca sunt foarte obosit. Vremea este urata, ploua, e frig. Seara ajung acasa. Poate ca am strabatut peste 40 de Km. Acasa este placut, cina-i gata pregatita, atmosfera foarte agreabila. Dar in loc sa ma asez la masa, ies din nou in ploaie si iau hotararea sa nu ma intorc inainte de a mai face 4-5 Km. Iata ce poate fi numit un supraefort. Prima oara, cand ma zoream sa ajung acasa a fost doar un simplu efort – nu conta. Veneam acasa; frigul, foamea, ploaia imi purtau pasii. In cel de-al doilea caz, am mers pentru ca eu insumi am hotarat asa. Dar acest fel de supraefort devine si mai greu cand nu eu il hotarasc, ci ma supun unui superior care, exact cand ma astept mai putin, imi cere noi eforturi, desi eu socoteam ca facusem destule in ziua aceea.
O atitudine rece si o cruzime uimitoare
“Rareori se intampla ca vreunul dintre elevi sa se poata stapani cand il insulta maestrul, deoarece acesta o facea cu o raceala si o cruzime uimitoare. Iar cand jignitul avea cine stie ce reactie, pe fata lui Gurdjieff se vedea imediat o schimbare: devenea trist, intorcea tuturor spatele si pleca fara sa mai scoata un cuvant. Aceasta situatie ne facea sa ne simtim profund nemultumiti de noi insine, precizeaza muzicianul; pentru ca nu ne reaminteam pentru ce anume ne aflam acolo, deci reactionasem gresit.”
Exercitiul “stopului”
Toate miscarile, ca si toate sentimentele omului, sunt automate, continua Gurdjieff sa afirme. Iar pentru a te domina trebuie sa lupti impotriva automatismului si sa-ti controlezi toate miscarile. Iar pentru aceasta, exista un exercitiu special: stopul.
Exercitiul acesta nu poate fi efectuat decat sub directia conducere a magistrului: la un semn sau la un cuvant al acestuia, dinainte convenit, toti elevii trebuiau sa-si intrerupa in aceeasi clipa, gesturile, oricare ar fi ele, si sa ramana incremeniti in pozitia in care i-a surprins semnalul. In plus trebuiau sa tina privirile atintite asupra punctului la care se uitau in momentul comenzii stop, sa ramana cu gura deschisa daca tocmai vorbeau, sa continue sa surada ori sa pastreze absolut neschimbata expresia fetei... stopul insemna si curmarea oricarui alt gand, pentru a-ti indrepta intreaga atentie numai asupra diferitelor parti ale corpului, ai carui muschi erau incordati. Elevul era obligat sa se mentina in aceasta pozitie, pana ce magistrul dadea semnalul de intrerupere sau pana se prabusea de oboseala. In acest ultim caz, trebuia sa se lase in voia caderii, ca un sac, fara sa incerce a se feri de o eventuala lovitura.
Unul dintre cele mai grele exercitii ale scolilor yoga
Unul dintre cele mai aspre, predat in scolile yoga, consta in a te aseza cu genunchii indoiti, tinandu-ti bratele intre picioare, iar palmele impreunate: apoi trebuie sa ridici un picior si sa repeti: “om, om,om... de zece ori, de noua, de opt si asa mai departe, pana la un “om”, dupa care seria este reluata. In tot acest timp, trebuie sa ai “senzatia” ca simti ochiul drept. Dupa aceea trebuie sa indepartezi cat poti degetul mare de la mana si sa ai “senzatia” urechii drepte, etc.
Zece principii in educatie
1. Sa te astepti la o pedeapsa dupa orice neascultare
2. Sa nu speri la vreo rasplata decat daca este pe deplin meritata
3. Sa-l iubesti pe Dumnezeu, dar sa fii indiferent fata de sfinti
4. Sa te mustre constiinta, daca te-ai purtat urat cu animalele
5. Sa-ti fie teama ca ti-ai putea mahni parintii sau educatorii
6. Sa nu-ti pese niciodata de diavoli, de serpi sau de soareci
7. Sa fii bucuros si multumit cu ceea ce ai
8. Sa-ti para foarte rau daca ai pierdut bunavointa celor din jur
9. Sa stii indura cu rabdare durerea si foamea
10. Sa doresti sa-ti castigi painea cinstit
- Sa-ti iubesti parintii
- Sa-ti pastrezi puritatea sexuala
- Sa fii la fel de politicos cu toata lumea, fie bogati, fie saraci, detinatori de puteri sau sclavi, oricare le-ar fi religia; dar launtric, sa te mentii liber si sa nu te increzi niciodata in ceva sau in cineva
- Sa-ti fie draga munca pentru ea insasi; nu pentru castig.
Principiul fundamental al invataturii lui Gurdjieff: sa te gasesti, sa te cunosti pe tine insuti. Omul trebuie sa fie singur stapan si nici decum sa se lase condus de inlesnirile lumii moderne care ii dicteaza reactiile.
In 1949 Gurdjieff pe patul de moarte le-a spus: “Va cam las in belele!
Louis Pauwels afirma: “Deslusesc in invataturile lui ceva extrem de pretios pentru omul dornic sa traiasca realmente aventura vremurilor de fata.”Adeptii lui continua sa vada in el unul dintre cei mai mari profeti ai timpului nostru sau chiar pe “ultimul Mesia inainte de Apocalipsa.”
Ca sa devii om desavarsit
Trebuie sa stii sa te cunosti pe tine insuti; sa fii constient de propriile defecte. Pentru aceasta este deajuns sa te observi in toate momentele vietii si sa-ti dai seama ca in clipele de fericire, de oboseala, de odihna sau de lucru, numai conditiile exterioare sunt cele care determina totdeauna reactiile noastre.
Exercitii: Luati un ceasornic si atintiti cu privirea acul mare, incercand sa mentineti perceptia propriei voastre fiinte si sa va concentrati asupra gandului “Sunt X... si in momentul acesta sunt aici”. Incercati sa nu va ganditi decat la acest lucru, urmariti pur si simplu miscarile acului mare al ceasornicului, ramanand constienti cine sunteti, care va este numele, viata si locul in care va aflati.
Exercitiu: Louis Pauwels povesteste cum trebuia sa-si simta bratul drept, la orice ora din zi si cat mai mult cu putinta. Trebuia sa-l simta de la umar pana la unghii, la sase fara un sfert. “In timp ce calatoresc cu metroul, sau citind ziarul si, oricare ar fi pe moment dorintele, bucuriile si necazurile mele, trebuie sa obtin neaparat o disociere de ceea ce numesc in mod obisnuit persoana mea; in aceasta disociere consta si exercitiul. Si atunci, pentru a mentine in mine prezenta senzatia bratului meu drept, trebuie sa refuz sa ma identific cu articolul pe care il citesc, cu starea de spirit in care ma aflu, cu zgomotul, cu mirosurile, frecusurile si conversatiile pe care le aud. Trebuie sa inteleg imediat ca sunt intr-o permanenta stare de identificare, ca sunt neincetat inghitit in propriile mele asociatii de idei, de senzatiile si de sentimentele mele, de spectacolul exterior. De indata ce cedez la toate acestea, imi pierd bratul. Dar sa simplifici treaba, nu-i nicicum vorba sa impaturesti ziarul, sa inchizi ochii, imaginandu-ti ca te afli intr-o camera intunecoasa. Asa ceva este cu desavarsire interzis, caci trebuie sa te descurci cu ceea ce este.” “Totodata efortul acesta, aparent neinsemnat, a iscat in fiinta mea un mare EU in spatele a mii de euri mici agitate, identificate, aspirate. In mine s-a depus o anumita substanta, un minuscul graunte de fiinta.”
Sa invingem tot ceea ce adevenit obisnuinta
Prima etapa a ceea ce numea Gurdjieff “MUNCA” ingaduie fiecaruia “sa fie”. Asadar, dupa ce am devenit constienti de dificultatile pe care trebuie sa le invingem ca sa dobandim in mod egal cei trei centri: emotional, intelectual si fizic. De exemplu biruind propriile deprinderi.
De pilda, Gurdjieff cand observa ca unul dintre discipoli era un fumator inrait, ii suprima tutunul. Altora le interzicea dulciurile ori il facea pe novice sa inghita atat de multe, incat se scarbea de ele pentru totdeauna. Pe un om mandru il punea la treburi oarecum injositoare sau il umilea in fata tuturor. Cand baga de seama ca vreunul dintre elevi nu suferea sa vada sange, il insarcina sa taie vietatile destinate bucatariei.
Singurul scop a lui Gurdjieff era sa-i faca sa biruie orice obisnuinte si prejudecati.
Calea omului siret
Potrivit parerii sale, caile care duc spre nemurire pot fi impartite in trei categorii: calea fachirului, calea calugarului, a yoghinului.
Cea de a patra cale este denumita si calea omului siret, intr-adevar, aceasta cunoaste o taina nestiuta nici de calugar, nici de fachir, nici de cel care practica yoga. El stie ce cauta si cum sa procedeze. Celelalte cai nu pot decat sa dezvolte vointa fizica sau una dintre aceste facultati: intelectuala si emotionala. Metoda lui Gurdjieff constituie o activitate simultana asupra celor trei tipuri de facultati umane. Asa cum vede el, omul actioneaza paralel asupra celor trei facultati esentiale ale vietii sale, pe cand cei trei intelepti nu isi consacra viata decat uneia singure. Pentru omul celei de a patra cale, orice problema este limpede: ii cunoaste cauza si efectul, dobandind astfel o putere superioara celorlalti oameni, chiar daca ei se pretind cei mai puternici din lume.
Exemplu concret, menit sa ilustreze superioritatea omului celei de a patra cai asupra omului obisnuit:
“Il intalnesc pe strada pe Jones. Si, fiindca nu-l iubesc, ma simt imediat cuprins de ura impotriva lui; imi dau seama ca pot fi manat de un act emotional declansat mecanic si in afara vointei mele. Strang pumnul ca sa-l lovesc. Daca imi spun ca n-ar fi prudent sa-l atac, caci este cu mult mai inalt decat mine. Daca cei trei centri ai mei ar fi in echilibru sau in armonie, l-as privi pe Jones cu mult calm; nu as strange instinctiv pumnii si, chiar daca el m-ar lovi, as putea... sa-i intind celalalt obraz. Pe scurt, ar trebui sa fiu stapan pe mine insumi.”
Respectarea a doua reguli
1. Sa se tina secret aceasta invatatura pana cand discipolul invata foarte bine si intelege totul. El spunea ca novicii sunt incapabili sa transmita corect ceea ce au auzit, astfel ca ar propaga doar idei gresite.
2. A doua regula este de a-i spune intotdeauna magistrului adevarul; altfel cum i-ar fi putut ajuta in munca lor daca ei l-ar fi mintit?
Daca discipolii incep – de cum au intrat in grup – sa aiba oarecare neincredere in profesor, exprimand-o, apoi criticand actiunile lui si aratand ca ei inteleg mai bine decat el cum ar fi trebuit sa fie condus grupul, atunci s-ar pune capat oricarei posibilitati de a mai lucra, pentru ca aceasta munca nu-i cu putinta decat daca oamenii isi amintesc ca au venit acolo pentru a invata si nu pentru a preda.
Sa-ti dai seama de propria nulitate
Orice persoana poseda, fireste, o trasatura de caracter dominanta, iar acest lucru constituie pentru Gurdjieff un obstacol in calea cunoasterii: daca cineva vorbeste prea mult, trebuie sa invete sa taca; dimpotriva, daca este prea tacut, trebuie sa faca efortul sa vorbeasca. Tinta acestei lupte, este sa-ti dai seama de propria nulitate. Omul trebuie mai intai sa se convinga, cu adevarat si pe deplin sincer, ca este un neputincios; si numai cand va ajunge sa simta acest lucru, numai atunci va fi pregatit pentru etapele urmatoare, din ce in ce mai grele, ale muncii.
Sa muncesti mai bine, pentru a gandi mai bine
Viata incepea la ora sase dimineata. In principiu, discipolii nu dormeau decat 4 sau 5 ore deoarece Gurdjieff socotea ca, din timpul afectat somnului de care are nevoie un om obisnuit, jumatate se iroseste intr-o stare de presomn. Iar importanta este numai perioada de somn profund, pe care nu o poti realiza decat daca te culci in momentul culminant al oboselii.
Sa se munceasca mai mult, pentru a suporta mai bine postul negru
La pranz, elevii se asezau la masa. De cele mai multe ori li se servea un singur fel: o fiertura din faina de ovaz. Dupa ce mancau, elevii se odihneau cateva clipe, apoi se duceau din nou la lucru.
Uneori se intampla ca Gurdjieff sa porunceasca unora dintre discipoli sa tina post negru. Postul negru reprezinta un mijloc foarte bun de dobandire a stapanirii de sine, dar trebuie insotit de exercitii, pentru a nu lasa nefolosite substantele elaborate in organism prin disgestia alimentelor. Iar susbstantele sunt solutii foarte concentrate carora, daca nu li se da atentie, otravesc organismul. De aceea trebuie utilizate pana la epuizare, chiar si atunci cand corpul nu primeste alimente. Cand discipolii incepeau un post negru, Gurdjieff statea langa ei toata ziua – ii facea sa alerge, trei – patru kilometri pe o caldura ingrozitoare si le pretindea sa stea la soare cu bratele intinse.
“Exercitiul il incepi intai in minte si abia cand ai ajuns in ultimul stadiu de oboseala, abia atunci trece controlul in centrul motor.”
Toeria supraefortului
Inchipuiti-va, le spunea el elevilor sai, ca am mers o zi intreaga si ca sunt foarte obosit. Vremea este urata, ploua, e frig. Seara ajung acasa. Poate ca am strabatut peste 40 de Km. Acasa este placut, cina-i gata pregatita, atmosfera foarte agreabila. Dar in loc sa ma asez la masa, ies din nou in ploaie si iau hotararea sa nu ma intorc inainte de a mai face 4-5 Km. Iata ce poate fi numit un supraefort. Prima oara, cand ma zoream sa ajung acasa a fost doar un simplu efort – nu conta. Veneam acasa; frigul, foamea, ploaia imi purtau pasii. In cel de-al doilea caz, am mers pentru ca eu insumi am hotarat asa. Dar acest fel de supraefort devine si mai greu cand nu eu il hotarasc, ci ma supun unui superior care, exact cand ma astept mai putin, imi cere noi eforturi, desi eu socoteam ca facusem destule in ziua aceea.
O atitudine rece si o cruzime uimitoare
“Rareori se intampla ca vreunul dintre elevi sa se poata stapani cand il insulta maestrul, deoarece acesta o facea cu o raceala si o cruzime uimitoare. Iar cand jignitul avea cine stie ce reactie, pe fata lui Gurdjieff se vedea imediat o schimbare: devenea trist, intorcea tuturor spatele si pleca fara sa mai scoata un cuvant. Aceasta situatie ne facea sa ne simtim profund nemultumiti de noi insine, precizeaza muzicianul; pentru ca nu ne reaminteam pentru ce anume ne aflam acolo, deci reactionasem gresit.”
Exercitiul “stopului”
Toate miscarile, ca si toate sentimentele omului, sunt automate, continua Gurdjieff sa afirme. Iar pentru a te domina trebuie sa lupti impotriva automatismului si sa-ti controlezi toate miscarile. Iar pentru aceasta, exista un exercitiu special: stopul.
Exercitiul acesta nu poate fi efectuat decat sub directia conducere a magistrului: la un semn sau la un cuvant al acestuia, dinainte convenit, toti elevii trebuiau sa-si intrerupa in aceeasi clipa, gesturile, oricare ar fi ele, si sa ramana incremeniti in pozitia in care i-a surprins semnalul. In plus trebuiau sa tina privirile atintite asupra punctului la care se uitau in momentul comenzii stop, sa ramana cu gura deschisa daca tocmai vorbeau, sa continue sa surada ori sa pastreze absolut neschimbata expresia fetei... stopul insemna si curmarea oricarui alt gand, pentru a-ti indrepta intreaga atentie numai asupra diferitelor parti ale corpului, ai carui muschi erau incordati. Elevul era obligat sa se mentina in aceasta pozitie, pana ce magistrul dadea semnalul de intrerupere sau pana se prabusea de oboseala. In acest ultim caz, trebuia sa se lase in voia caderii, ca un sac, fara sa incerce a se feri de o eventuala lovitura.
Unul dintre cele mai grele exercitii ale scolilor yoga
Unul dintre cele mai aspre, predat in scolile yoga, consta in a te aseza cu genunchii indoiti, tinandu-ti bratele intre picioare, iar palmele impreunate: apoi trebuie sa ridici un picior si sa repeti: “om, om,om... de zece ori, de noua, de opt si asa mai departe, pana la un “om”, dupa care seria este reluata. In tot acest timp, trebuie sa ai “senzatia” ca simti ochiul drept. Dupa aceea trebuie sa indepartezi cat poti degetul mare de la mana si sa ai “senzatia” urechii drepte, etc.
Zece principii in educatie
1. Sa te astepti la o pedeapsa dupa orice neascultare
2. Sa nu speri la vreo rasplata decat daca este pe deplin meritata
3. Sa-l iubesti pe Dumnezeu, dar sa fii indiferent fata de sfinti
4. Sa te mustre constiinta, daca te-ai purtat urat cu animalele
5. Sa-ti fie teama ca ti-ai putea mahni parintii sau educatorii
6. Sa nu-ti pese niciodata de diavoli, de serpi sau de soareci
7. Sa fii bucuros si multumit cu ceea ce ai
8. Sa-ti para foarte rau daca ai pierdut bunavointa celor din jur
9. Sa stii indura cu rabdare durerea si foamea
10. Sa doresti sa-ti castigi painea cinstit
- Sa-ti iubesti parintii
- Sa-ti pastrezi puritatea sexuala
- Sa fii la fel de politicos cu toata lumea, fie bogati, fie saraci, detinatori de puteri sau sclavi, oricare le-ar fi religia; dar launtric, sa te mentii liber si sa nu te increzi niciodata in ceva sau in cineva
- Sa-ti fie draga munca pentru ea insasi; nu pentru castig.
dddar- Nou Venit
- Puncte : 5190
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum