ALCHIMIE SPIRITUALĂ - SĂ EVOLUĂM CONŞTIENT

Alte cărţi pe care ne bucurăm să le citim sunt cele ale lui Osho. Chiar dacă nu informaţia ci trăirea este esenţială ne sunt utile şi informaţiile de calitate. Şi la Osho găsim aşa ceva… însă este important ca întotdeauna să fim detaşaţi de informaţii pentru a nu ne „sufoca” şi să putem trăi în prezent, să fim „vii”.

Printre cărţile deosebite ale lui Osho se află şi „Revoluţia interioară”. El încearcă în aceasta să introducă şi noţiunea de „revoluţie interioară”.

„Evoluţia inconştientă se sfârşeşte odată cu apariţia omului; şi atunci evoluţia conştientă (revoluţia) îi ia locul. Totuşi, evoluţia conştientă nu se naşte din ea - însăşi. Ea nu apare decât odată cu decizia. Dacă nu vă decideţi în direcţia ei (şi acest lucru îl fac majoritatea oamenilor), trăiţi într-o tensiune extremă.”

Odată cu noi, oamenii, poate începe evoluţia conştientă. Potenţialitatea există, cu toţii suntem potenţial şi copii lui Dumnezeu, dar decizia depinde de fiecare dintre noi. Decizia noastră ne determină destinul. Putem evolua dar numai prin efortul individual. Putem evolua sau nu până la starea de Christ. Depinde de noi. Suntem liberi să alegem cerul sau infernul, viaţa sau moartea, extazul realizării sau mizeria a ceea ce numim în mod obişnuit viaţă.

A deveni conştienţi însemnă a înţelege că totul depinde de noi.

Odată cu lărgirea conştiinţei poate creşte şi sentimentul solitudinii. El nu trebuie să ne deranjeze pentru că ne poate conduce la Unitate, la Divin. O altă cale pe care o urmează cei cu care lucrez pentru a ajunge la Unitate, la Dumnezeu este conştientizarea faptului că fiecare suntem o parte din Întreg, din Creaţia Divină şi trăirea corespunzătoare.

Pe măsură ce înaintăm, ajungem să trăim tot mai frumos şi lecţiile armoniei şi se tinde tot mai mult şi spre starea de iluminare. Iluminarea la care se ajunge în mod conştient ne ajută mai mult.

Putem „să ne înălţăm” numai plecând de la starea în care suntem fiecare dintre noi. Când suntem mulţumiţi, când ne acceptăm aşa cum suntem şi-i acceptăm şi pe ceilalţi aşa cum sunt putem fi într-o legătură bună cu noi şi cu Întregul din care facem parte, suntem pe o bază solidă, „pe o stâncă solidă”cum ne spune şi Iisus. Pe această bază putem face ceea ce simţim nevoia ca să ne înălţăm. Această acceptare şi mulţumire ne aduce şi inocenţa, beatitudinea divină.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan