Sunt Gabi din Miercurea-Ciuc

Salut tuturor!

Sunt foarte fericita ca am gasit acest forum din acest blog!
De cand am citit Conversatii cu Dumnezeu de Neale Donald Walsch, volumul I, m-am intrebat unde voi gasi persoane cu care sa impartasesc noua mea credinta...
In continuare, va voi povesti putin despre mine...
Sunt botezata romano-catolica, dar Prima Impartasanie am facut-o la 19 ani, cu 10 ani mai tarziu decat trebuie. Pana atunci am avut o viata spirituala foarte saraca, mai mult latenta. Dar incepand cu lectura cartii Camasa lui Cristos de Lloyd C. Douglas am deschis ochii si m-am convertit cu 180 de grade. M-am bucurat foarte mult ca am fost apoi primita in biserica sa fac Prima Impartasanie.
Problema a fost ca, dupa un timp, am inceput sa ma consider foarte pacatoasa si sa fiu foarte severa cu mine si cu cei din jur...
Am plecat apoi la Roma, cu bursa de studiu, dar de fapt, pentru a fi mai aproape de Vatican si pentru a gasi crestini adevarati...de parca aici acasa nu erau!...Ei, si la Roma am trait o perioada foarte intensa de frica, din cauza bursei si a posibilitatii de a o pierde. Dupa 9 luni de frica m-am intors acasa epuizata si slabita si a mai trebuit sa dau si restante-diferente! Dar apoi am plecat acasa, am inghetat anul, prin ianuarie am renuntat de tot la facultatea aceea si am inceput sa ma pregatesc la arhitectura. In acelasi an am intrat la arhitectura, cu voia Domnului si m-am bucurat foarte tare. La Cluj la arhitectura am fost foarte buna la suflet, dar am si fost folosita de altii, ceea ce m-a adus in prag de boala...am facut o depresie puternica, cu halucinatii, cu de toate, am ajuns la spital, unde mi-am revenit spectaculos de repede, ca s-a mirat si doctorul! De patru ani stau acasa, sub tratament medicamentos, dar acesta il voi incheia in primavara definitiv, cu voia Domnului.
In acesti patru ani de cand am renascut, am trecut printr-o gramada de tulburari si de agitatii, prin crize de credinta, dar toate s-au terminat cu bine. Am ales sa cred ce scrie Neale Donald Walsch pentru ca mi-am dat seama ca frica de iad si de judecata si de a calca stramb in fiecare moment si auto-invinuirea si rusinea nu ma duceau decat la imposibilitatea de a iubi. Si pentru mine iubirea christica este cel mai mare si mai important lucru din viata mea. Este ceea ce vreau sa fac.

Va voi ajuta cu tot ce pot, chiar daca sunt inca foarte la inceput...Vreau sa invat tot ce am nevoie pentru a putea iubi asemenea lui Isus.
George, iti multumesc pe aceasta cale pentru blog, si voua, membrilor, ca existati!
Cu drag, Gabi.