Coolotug Buzau
3 participanți
Pagina 1 din 1
Coolotug Buzau
Scris de coolotug Dum Mar 29, 2009 11:58 am
Am “văzut” cã, înotând la suprafaţă în oceanul vietii, nu gasesc comorile pe care le caut,nu gasesc raspunsuri la întrebarile şi suferintele mele.Atunci am hotărat sa ma scufund la mare adâncime.
Cand m-am scufundat la mare adancime, în abisurile sufletului meu, nu am “vazut” nimic la început, nu am înteles nimic. Era aşa întuneric, lumina nu ajungea până acolo, pierdusem chiar şi drumul de întoarcere. Am văzut, după căţiva ani de scufundări, un indicator.Atunci o mare bucurie m-a cuprins:credeam că e raspunsul la cautarile mele !!!Scria cu litere şterse : "Fericirea te face dulce, Încercarile te fac puternic, Regretele te fac uman, Esecurile te fac umil, Succesul te face sa stralucesti, Dumnezeu te face sa continui. "(Mahatma Gandhi). M-am asezat sub semn şi am început să plang.Plangem de bucurie dar si de durere.Plangeam de bucurie ca mai era şi altcineva care se scufundase înaintea mea şi nu mă mai simţeam singur, avea parcă un sens căutarea mea, dar şi de durere că întelegeam că nu există început sau sfărşit la căutările mele.Fiecare sfârşit reprezenta un nou început !... şi aşa am mers din semn în semn, ca am gasit o multime de semne!Unde erau aceste indicatoare de eu nu le vedeam înainte?...şi totuşi aveam cateva sute de scufundări la activ…pe unul scria: "Atatea flori cresc din apele tăcute ale sufletului si-si dezvelesc petalele pe luciul constiintei noastre.ELE CRESC IN NOI, dar noi le credem oglindiri din lumea de afara."(Lucian Blaga)...ia te uita, un român…pe altul scria: "Viata ar putea sa nu fie sarbatoarea care speram sa fie, dar daca tot suntem aici am putea dansa."(Quado)...si tot asa, din semn in semn, pana am ajuns in dreptul unui templu...toate semnele, toate indicatoarele duceau spre Templu, asa cum afară toate drumurile duc la Roma…scria mare la intrare : TEMPLUL SUFLETULUI TAU...am ramas inmarmurit, paralizat...era o senzatie stranie, una amestec de bucurie imensa cu o frică teribilă…am iesit din starea respectiva gândind ca nu e al meu templul, oricine se oprea in fata Lui putea gandi ca este al lui…intrarea era din marmura incadrata de statui din aur, flori luminoase, era divin…fiindca eram in Minte, eram plin de îndoieli, chiar îmi doream să nu fie al meu, era copleşitor să fie chiar al meu…Acum analizam în minte ce variante am, un gând mai puternic m-a convins că dacă Drumul m-a adus aici, trebuie să intru.Am pasit înauntru cu sfială...În templu era intuneric, ici colo cateva luminite care aratau acest lucru, ca era intuneric.Atunci am realizat ca nu exista intuneric.Întunericul nu este decat absenta Luminii.Numai Lumina exista, Ea poate fi masurata, poate fi vazuta, întunericul nu.Numai IUBIREA exista, suferinta este numai absenta Ei.M-am apropiat de o luminita, era înconjurata de nişte umbre, un fel de buruieni. Luminita venea din interiorul acelor buruieni, dintr-o floare…era o floare de Lumina, era o floare care lumina…Atunci am realizat că mareţia “florilor” este dată de prezenţa „buruienilor”.Fiecare FLOARE avea o denumire : Iubire, Pace, Armonie, Sanatate, Iertare, Bucurie, Credinţă,etc… şi fiecare buruiană care înconjura florile avea un nume : supărare,vinovatie, rusine, gelozie, ură, răzbunare, frica, erau multe luminite şi buruieni...Am adormit de copleşit de trăiri şi de oboseala.
M-a trezit o lumina puternica.Instinciv am închis ochii, era aşa de puternică !Atunci, într-o secundă, am realizat la cate Lumini am închis ochii.Lumina, Semnele, Indicatoarele, au fost acolo tot timpul, eu am fost cel care am închis ochii din teamă, din teama de a descoperi cine sunt eu .Gandind ca ochii sunt lumina sufletului, am prins curaj si am deschis ochii. Şi atunci LUMINA mi-a vorbit : “Te-am trezit fiindca M-ai trezit !Da, M-ai trezit în Tine!Ai devenit conştient de prezenţa Mea, iar Noi Doi Una Suntem !Eu vegheam la alegerile Tale cu iubire.Atunci cand mă cauţi, eu te ajut sa ma gasesti.Ceea ce vezi in jurul tau sunt alegerile tale.Tu ai ales, prin liber arbitru, sa plantezi buruieni în gradina sufletului Tau in care Eu am pus florile luminii si iubirii.Este alegerea ta deasemenea ce vei face in continuare : sa inveti sa cureti toate buruienile care au acoperit aceste flori eterne ca intregul templu interior sa fie scaldat in lumina conştiinţei şi a iubirii sau să continui să-ţi negi esenţa a Ceea Ce Tu Eşti : parte din Mine.Fiecare buruiana crescută în Grădina Vieţii Tale reprezintă o lectie de viata neinvatata inca.Inveţi lecţiile şi aşa cunosti adevarul care te va face liber.Adevarul despre Tine !”
Şi asa m-am trezit eu şi am descoperit şi un nou sens al vieţii : scufundarile în abisurile sufletului meu ! Munca în adancuri este periculoasă, de aceea cei mai mulţi aleg să înoate la suprafaţă. Însă cele mai frumoase perle se ascund în abisurile Oceanului Vieţii.Se dovedeşte a fi nepretuita pentru exploratori revelând cele mai înalte trări şi învataturi pe care timpul nu le sterge,sunt adevaruri pe care le-am avut dintotdeauna insa am uitat limba in care au fost scris.Asa ca acum invat si alte limbi decat alea straine, le invat pe-alea pe care le-am vorbit cand nu existau cuvintele…
…si de atunci mi se pare pierdutã ziua în care nu învãt câte ceva. Dacã mai mult nu se poate, învãt cel putin sã pretuiesc viata, asa cum e. Învãt sã mã bucur de o razã de soare, de o ploaie trecãtoare, de un fir de iarba crescut in mijlocul asfaltului,de o frunzã care pare cã-mi zâmbeste numai mie.Si ma gandesc ca oamenii au facut arme nucleare, nave spatiale, sateliti, submarine, insa nu au reusit sa faca un fir de iarba, o floare, o frunza asa cum le-a facut Dumnezeu.V-ati oprit vreodata sa va uitati cat de minunata si de complexa este o frunza, o floare?
Realizez cã în viata mea nu existã om de la care sã nu fi învãtat câte ceva: am învãtat de la ei cum sã fiu si cum sã nu fiu. Realizez cã în viata mea nu existã poveste din care sã nu trag învãtãminte de folos.
Am învãtat initial cã fericirea e o stare exceptionalã de scurtã duratã care depinde de exterior, de ceilalţi, de evenimente.Cand m-am scufundat in cautarea unui raspuns am aflat insa ca ea este in raport de ceea ce am semanat în Gradina Sufletului.Fericirea este starea noastră naturală, esenţa noastră şi o întîlnim ca stare permanentă cand curatam gradina de toate buruienile pe care le-am plantat si care acum umbresc bucuria de a trai, frumusetea de a admira, iubirea de a iubi, pacea de a fi… si-am invatat ca mai e mult de invatat…
Şi-am mai învăţat că restul e CanCan…
Cand m-am scufundat la mare adancime, în abisurile sufletului meu, nu am “vazut” nimic la început, nu am înteles nimic. Era aşa întuneric, lumina nu ajungea până acolo, pierdusem chiar şi drumul de întoarcere. Am văzut, după căţiva ani de scufundări, un indicator.Atunci o mare bucurie m-a cuprins:credeam că e raspunsul la cautarile mele !!!Scria cu litere şterse : "Fericirea te face dulce, Încercarile te fac puternic, Regretele te fac uman, Esecurile te fac umil, Succesul te face sa stralucesti, Dumnezeu te face sa continui. "(Mahatma Gandhi). M-am asezat sub semn şi am început să plang.Plangem de bucurie dar si de durere.Plangeam de bucurie ca mai era şi altcineva care se scufundase înaintea mea şi nu mă mai simţeam singur, avea parcă un sens căutarea mea, dar şi de durere că întelegeam că nu există început sau sfărşit la căutările mele.Fiecare sfârşit reprezenta un nou început !... şi aşa am mers din semn în semn, ca am gasit o multime de semne!Unde erau aceste indicatoare de eu nu le vedeam înainte?...şi totuşi aveam cateva sute de scufundări la activ…pe unul scria: "Atatea flori cresc din apele tăcute ale sufletului si-si dezvelesc petalele pe luciul constiintei noastre.ELE CRESC IN NOI, dar noi le credem oglindiri din lumea de afara."(Lucian Blaga)...ia te uita, un român…pe altul scria: "Viata ar putea sa nu fie sarbatoarea care speram sa fie, dar daca tot suntem aici am putea dansa."(Quado)...si tot asa, din semn in semn, pana am ajuns in dreptul unui templu...toate semnele, toate indicatoarele duceau spre Templu, asa cum afară toate drumurile duc la Roma…scria mare la intrare : TEMPLUL SUFLETULUI TAU...am ramas inmarmurit, paralizat...era o senzatie stranie, una amestec de bucurie imensa cu o frică teribilă…am iesit din starea respectiva gândind ca nu e al meu templul, oricine se oprea in fata Lui putea gandi ca este al lui…intrarea era din marmura incadrata de statui din aur, flori luminoase, era divin…fiindca eram in Minte, eram plin de îndoieli, chiar îmi doream să nu fie al meu, era copleşitor să fie chiar al meu…Acum analizam în minte ce variante am, un gând mai puternic m-a convins că dacă Drumul m-a adus aici, trebuie să intru.Am pasit înauntru cu sfială...În templu era intuneric, ici colo cateva luminite care aratau acest lucru, ca era intuneric.Atunci am realizat ca nu exista intuneric.Întunericul nu este decat absenta Luminii.Numai Lumina exista, Ea poate fi masurata, poate fi vazuta, întunericul nu.Numai IUBIREA exista, suferinta este numai absenta Ei.M-am apropiat de o luminita, era înconjurata de nişte umbre, un fel de buruieni. Luminita venea din interiorul acelor buruieni, dintr-o floare…era o floare de Lumina, era o floare care lumina…Atunci am realizat că mareţia “florilor” este dată de prezenţa „buruienilor”.Fiecare FLOARE avea o denumire : Iubire, Pace, Armonie, Sanatate, Iertare, Bucurie, Credinţă,etc… şi fiecare buruiană care înconjura florile avea un nume : supărare,vinovatie, rusine, gelozie, ură, răzbunare, frica, erau multe luminite şi buruieni...Am adormit de copleşit de trăiri şi de oboseala.
M-a trezit o lumina puternica.Instinciv am închis ochii, era aşa de puternică !Atunci, într-o secundă, am realizat la cate Lumini am închis ochii.Lumina, Semnele, Indicatoarele, au fost acolo tot timpul, eu am fost cel care am închis ochii din teamă, din teama de a descoperi cine sunt eu .Gandind ca ochii sunt lumina sufletului, am prins curaj si am deschis ochii. Şi atunci LUMINA mi-a vorbit : “Te-am trezit fiindca M-ai trezit !Da, M-ai trezit în Tine!Ai devenit conştient de prezenţa Mea, iar Noi Doi Una Suntem !Eu vegheam la alegerile Tale cu iubire.Atunci cand mă cauţi, eu te ajut sa ma gasesti.Ceea ce vezi in jurul tau sunt alegerile tale.Tu ai ales, prin liber arbitru, sa plantezi buruieni în gradina sufletului Tau in care Eu am pus florile luminii si iubirii.Este alegerea ta deasemenea ce vei face in continuare : sa inveti sa cureti toate buruienile care au acoperit aceste flori eterne ca intregul templu interior sa fie scaldat in lumina conştiinţei şi a iubirii sau să continui să-ţi negi esenţa a Ceea Ce Tu Eşti : parte din Mine.Fiecare buruiana crescută în Grădina Vieţii Tale reprezintă o lectie de viata neinvatata inca.Inveţi lecţiile şi aşa cunosti adevarul care te va face liber.Adevarul despre Tine !”
Şi asa m-am trezit eu şi am descoperit şi un nou sens al vieţii : scufundarile în abisurile sufletului meu ! Munca în adancuri este periculoasă, de aceea cei mai mulţi aleg să înoate la suprafaţă. Însă cele mai frumoase perle se ascund în abisurile Oceanului Vieţii.Se dovedeşte a fi nepretuita pentru exploratori revelând cele mai înalte trări şi învataturi pe care timpul nu le sterge,sunt adevaruri pe care le-am avut dintotdeauna insa am uitat limba in care au fost scris.Asa ca acum invat si alte limbi decat alea straine, le invat pe-alea pe care le-am vorbit cand nu existau cuvintele…
…si de atunci mi se pare pierdutã ziua în care nu învãt câte ceva. Dacã mai mult nu se poate, învãt cel putin sã pretuiesc viata, asa cum e. Învãt sã mã bucur de o razã de soare, de o ploaie trecãtoare, de un fir de iarba crescut in mijlocul asfaltului,de o frunzã care pare cã-mi zâmbeste numai mie.Si ma gandesc ca oamenii au facut arme nucleare, nave spatiale, sateliti, submarine, insa nu au reusit sa faca un fir de iarba, o floare, o frunza asa cum le-a facut Dumnezeu.V-ati oprit vreodata sa va uitati cat de minunata si de complexa este o frunza, o floare?
Realizez cã în viata mea nu existã om de la care sã nu fi învãtat câte ceva: am învãtat de la ei cum sã fiu si cum sã nu fiu. Realizez cã în viata mea nu existã poveste din care sã nu trag învãtãminte de folos.
Am învãtat initial cã fericirea e o stare exceptionalã de scurtã duratã care depinde de exterior, de ceilalţi, de evenimente.Cand m-am scufundat in cautarea unui raspuns am aflat insa ca ea este in raport de ceea ce am semanat în Gradina Sufletului.Fericirea este starea noastră naturală, esenţa noastră şi o întîlnim ca stare permanentă cand curatam gradina de toate buruienile pe care le-am plantat si care acum umbresc bucuria de a trai, frumusetea de a admira, iubirea de a iubi, pacea de a fi… si-am invatat ca mai e mult de invatat…
Şi-am mai învăţat că restul e CanCan…
coolotug- Nou Venit
- Puncte : 5528
Re: Coolotug Buzau
Scris de coolotug Dum Mar 29, 2009 12:09 pm
"Sa ajungi la desavarsire. Nimeni nu se naste perfect. Cu fiecare zi te desavarsesti in fiinta ta ca si in profesiunea ta, pana ajungi la capatul unei perfectiuni la care aptitudinile sunt complete, iar insusirile alese. Aceasta se recunoaste prin aceea ca gustul a ajuns inalt, gandirea luminata, judecata matura si vointa clara."
(Baltasar Gracian)
(Baltasar Gracian)
coolotug- Nou Venit
- Puncte : 5528
Re: Coolotug Buzau
Scris de George Enea Vin Apr 17, 2009 11:04 am
Frumos! Iti multumesc din suflet pentru prezentare, multumesc pentru ca te-ai alaturat acestui forum si te invit in continuare sa postezi.
Cu gratitudine si iubire de Dumnezeu.
Cu gratitudine si iubire de Dumnezeu.
George Enea- Admin
- Puncte : 5892
Re: Coolotug Buzau
Scris de dana Lun Iul 27, 2009 11:21 am
E faina experienta ta.O am si eu zilnic.Daca simti,incerca sa si Binecuvantezi ceea ce vezi,si sa observi efectele Binecuvantarii.
dana- Timid
- Puncte : 5418
Re: Coolotug Buzau
Scris de dana Lun Iul 27, 2009 9:09 pm
Daca asa lucrez eu,inseamna ca sunt TIMIDA?Eu cred ca sunt destul de curajoasa,de fapt asa cred si cei din jurul meu.
dana- Timid
- Puncte : 5418
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum